Când majoritatea artiştilor plastici şi autorilor de carte păşesc printre semne apocaliptice şi ne fac cunoscută imaginea ultimă a acestei lumii, când matematicienii, care posedă cifre, vorbesc despre tentaţia limbajului fără drept la blazon, când lucrurile care ne înconjoară par să fie lipsite de spiritual şi omul nu-şi mai găseşte locul şi protecţia lângă Creator, atunci, ar trebui să ne întrebăm care a fost sau este rolul poetului în acest univers? La această întrebare încearcă să ne răspundă poeta Anca Mizumschi în volumul de poeme Anca lui Noe apărut anul trecut la Editura Humanitas, editură care, cu grijă, alege să publice poezie. Cuvintele care alcătuiesc aritmetica poetică a Ancăi Mizumschi poartă cu ele tensiunea unui gest ritualic, ele produc în intelectul şi inima lectorului dorinţa de a căuta ascunzişurile şi frumuseţea lumii. Cu acest volum de poeme autoarea reuşeşte să creeze un limbaj energetic care iese din tiparul discursului poetic al generaţiei din care autoarea vine. Poezia simfonică, constituie, în fond, proiectul ontologic al autoarei. Asemenea celor care înţeleg că un proiect poetic are nevoie de maturitate pentru a ieşi în lume, asemenea celor care fac din poezie act medical, autoarea înţelege că a venit timpul să primescă în nava ei poetică, realizată împreună cu biblicul Noe, pe toţi aceia care pot contribui la salvarea limbilor pământului. Astfel, în spaţiul locativ al autoarei găsim aurolance, un cimitir al eroilor poeziei, un Dumnezeu care iubeşte femeia şi-i face cadouri, autobuze care fură din trupurile noastre, fiicele machiate ale poeziei, un Dumnezeu odihnit la umbră, cinematografe, ziarişti, pe Isus care citeşte din ziar, corpuri care fac contrabandă cu poeme şi tatuaje permanente în carnea pământului. "Îmi port viaţa ca pe o rasă de călugăr, / ca pe o salopetă de spital, / ca pe o uniformă textilă, / făcută din pielea mea / unde mi s-a brodat pe fiecare sân / o monogramă cu anca îmbujorându-se uşor / la atingere" (Monogramă), ne lasă poeta să ne imaginăm chipul celei care, ca o icoană, s-a angajat în salvarea numelui nostru, al Omului care îşi poartă ca o gravidă pofta de scris şi de lumină.
Anca MIZUMSCHI
Anca lui Noe
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu