de un timp viaţa mea umblă pe străzi
o vezi vorbind la celular cu o altă viaţă
o vezi intrând în crâşme şi umplându-şi
golurile de criză până când
firele ei de păr încep să se spargă
uneori te împiedici de ea ca de o pănză
albă izbită sub rame de pictori
dar ce contează dacă mai are câteva scăpări
viaţa mea se leagănă ca un fluture vara
şi iarna se ascunde prin carii în cutii de lemn
cu stomacul întins la televizor viaţa mea
pare un serial de pus pe peliculă
pentru cei care stau degeaba zile întregi
fără să se întrebe dacă nu cumva vieţile noastre
sunt puncte aglomerate în staţii de tramvai
aşteptând zgomotoasele linii să ne înfulece
în plimbările orizontale a tramvaelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu