Galerie de artă vie II

stătea adunată sub pasaj
cum stă o vrabie pe-o candelă stinsă
îşi umplea stomacul cu unghii vechi
părul şi-l agăţa de resturi
mă privea prin haine
mă dezvelea de ascuns
cu buzele prindea nori de fum de ţigară
şi-i sufla pe ochii de canal
gânduri albe.
atunci porumbeii se ridicau
începeu să-i împingă zborul
acolo unde tramvaiele nu calcă frunze
acolo unde bărbaţii nu au păcate
dacă iubesc o umbră.
se lăsa pe spate
pănă se făcea o roată
mă lua de mână
mă plimba prin catacombe
ca printr-o galerie de artă vie
unde Dumnezeu
nu îşi semnează opera
decât suflând-o.
Ioana stă de ceva vreme
printre artişti
doar ca să înţeleagă mersul ei pe pânză
îşi ridică ochii
mă priveşte un graffiti şters de ploiae
atunci
îşi muşcă un deget
şi mă umple de sânge