duminică, 6 iunie 2010

un aparat de fotografiat a prins mirosul fructului ce îmi ucide moartea

în fiecare dimineaţă strâng merele
aduse noaptea de strigătul ce-mi vaietă visele
şi le aşez în laptop lăngă alte mere
aduse de gleznele altor dimineţi
cele mai multe rezistă anotimpurilor unui an
şi din când în când cobor cu iubita
în cutia lor şi înotăm
alte ori le arunc spre cer şi le muşc aripile
de cele mai multe ori intru în ele şi mă joc ca un copil
de-a v-aţi ascunselea cu dumnezeu
mă găsăşte uneori stând cu degetele înfipte în seminţe
şi atunci îmi spune că toamna nu vine niciodată
dacă seminţele nu se apropie de malul sub care
sunt adunate cotoarele muşcate de gravide

încep să cred că micile picanterii
au întotdeauna câte un cotor ascuţit
viaţa mea se aşează confortabil bucată
cu bucată până când un aşternut o ascunde
în trupul răsucit de atâtea forme de fecioară

*
în dimineaţa aceasta dansez în livada cu meri
am senzaţia că avem acelaşi corp prin locul
căruia trec milioanele de păsări şi miloane
de albine am senzaţia că un aparat de fotografiat
a prins mirosul fructului ce îmi ucide moartea

ar fi multe multe de spus aici dar mai bine
las merele să-mi sugă pieptul şi pe urmă
am să vă chem să vă spun poveşti
despre femeia care l-a adus pe dumnezeu
în farfuriile noastre

3 comentarii:

Dan spunea...

foarte metaforizat poate chiar excesiv de la un moment dat imaginea se rupe inceputul si sfarsitul in schimb face tot timpul
asta in cazul fericit in care time is money, D.

alina`iDegeaba spunea...

frumos,se simte ceva...:)

mihaela spunea...

o livada cu meri, un aparat de fotografiat ce imortalizeaza tabloul tau, parca rupt din povesti cu femei si dumnezeul lor ce sade in farfuriile barbatilor. un tablou specific gorbanian, in care regasesc o lume vie, animata de pasari, de albine si de femei, ciudata asociere....dar captivanta.mi-ar placea sa petrec cu tine o noapte in livada ta. cu dragoste, sotia.