Citeşte şi descarcă revista în format pdf de aici http://www.acfeedback.ro/revista/2010/Revista%20Feed%20Back%20nr.%204%202010/index.htm
Din Cuprinsul revistei:
Editorial
Daniel CORBU Noi şi Golgota pătimirilor
Tineri poeţi
Matei Hutopilă
Ioana Miron
Daniel Dobîrcianu
Marius Stefan Aldea
Cronica literara
Tudor Cristea
Hermeneutică şi simţire lirică (Liviu Ioan Stoiciu)
Monica Patriche
Florin Caragiu şi arta războiului din care nu se iese cu trofeie
Angela Nache MAMIER
Complexitatea umanului şi a subconştientului
Ciprian VOLOC
Posteritatea antumă a lui Grigore Vieru
Nicolae CĂRUNTU
Adevărata Poezie: Emil Iordache
Bogdan Baghiu
Liviu Apetroaie sau „Oglinda sumară”
Blitz-ul lui Eros
Horia Zilieru
Eseu
Daniel Bâlbă
Consideraţii telurice privind Spiritul Absolut hegelian şi Brahmān-ul hindus
Emilia Ivancu
Natura polivalentă a Nonei în drama “Tulburarea apelor” de Lucian Blaga
Teorii, idei, manifeste
Kurt SCHWITTERS,
„Manifest Arta proletară”, 1923
Raoul HAUSMANN,
„Consideraţii obiective despre rolul dadaismului”, 1920
Proza
Leonard Ancuţa Infernul
Ştefan Doru Dăncuş Daniel
Poezia
Virgil Diaconu
Aurel Dumitraşcu
Valeriu Matei
Paul GORBAN
Remember
Ion Chichere
In memoriam
Cezar Ivănescu
Portrete critice
Daniel Corbu, Radu Florescu. Gnoza lirică, povara memoriei sau juenalele apocalipsei pe termen scurt
Biblioteca de poezie
Alain Bosquet
Galaxii lirice
Roberto SANESI
Edmond JABÈS
Interviu
Cezar Ivănescu în dialog cu Ana Barton
Promo libris
Ion MUREŞAN, Adrian DINU RACHIERU, Rozina VAUM, Corneliu DRESCANU, Daniel CORBU
Suplimet Feed Back
Velimir HLEBNIKOV,
Cel chemat să dea nume
2 comentarii:
Salut si scuza-ma ca am intrat aici sa postez dar nu stiu cum sa iau legatura cu tine.
UITE POATE ESTI INTERESAT
Faci link exchenge cu :
(*) http://www.axyy-filme.com
(*) http://www.axyy-mp3.ro
(*) http://cautaid.com
(*) http://www.onlinemoca.com
CONTACT ID MESS happy_dar
Suntem un popor fatalist, fără un pronunțat simț etic, lipsit de coeziune, cu o solidaritate ambiguă, de regulă îndreptată către un scop impur.Nu vreau să mă alătur celor care se întrec în a exacerba trăsăturile negative, celor cărora le este mai comod să continue o teorie cu oarecare vechime în criticismul social românesc, cum că este dificil să descoperi la această nație atitudini eroice, încercări dramatice de a-și depăși condiția, sau comportamentele unei comunități care are o încredere deplină în destinul ce i l-a rezervat istoria.
Este adevărat că ne considerăm si poate și suntem o națiune tânără, deși paradoxal exaltăm un trecut măreț, când tracic, când dacic sau roman, menit spre a ne dovedi că odată, în vremuri de demult, am reprezentat ceva...dar oare suntem siguri de asta, avem suficiente dovezi în care să credem fără dubii, sau ca întodeauna daca avem un prezent ignobil, un viitor nesigur, ne este convenabilă o istorie în care câțiva conducători au spălat rușinea unui neam pentru care peșcheșul, intriga si sabia infiptă pe la spate au devenit arta de a conduce un popor dezbinat si neorânduit.
Știm foarte bine că, din păcate, puținii gânditori lucizi pe care i-am avut, au deplâns această stare de amorțeală în care ne-am zbătut atâtea veacuri, considerănd pe bună dreptate că dacă nu am reușit la stadiul de națiune, să fim respectati pentru valorile create, e de dorit să încercăm o reusită individuală, care prin agregare si multiplicare să dea în sfârșit măsura capacității reale, nu potențiale a acestui popor.
Tot ce am realizat ca neam a fost plătit cu lacrimi, durere, eforturi dramatice, câteodata inutile, cu nerecunoștința poporului sau a conducătorului vremelnic, astfel încât trebuie să observăm, că suntem permananent reduși la un meșter Manole, care își caută o jertfă necesară continuității creației, în rândurile unui popor care nu are vocație sacrificială.
Vorbim adesea de speranță, de lumina care va trebui să apară, de necesitatea, bazata pe evidențe istorice apariției unei personalități providențiale, care să cutremure conștiintele adormite, dar uităm că, deși nu am fost un imperiu, nu înseamnă că în noi nu există germenul autodistrugerii, dar nu prin preaplinul civilizator, ci prin declinul filonului ce dă tărie și încredere unui neam.
Dacă ne dorim uneori, dintr-o infinită disperare, o formă de distrugere care să reseteze starea precară a acestui popor, nu este, deși poate părea de neconceput, decât forma supremă de iubire, în care nu sper, ci chiar cred că ne vom regăsi toți ca Unul.
Trimiteți un comentariu