Alioşa culege păpădiile dintre liniile de tramvai
desenate pe tavanul ospiciului
le adună în pântecu-i legat de haine albe
şi le miroase pe întuneric când insomnia deschide
aromele primăverii vatmanilor trişti
Alioşa dansează cu Sfântul Petru
şi bea vin cu Arhanghelul Mihail
viaţa lui se ruinează atunci când
ferestrele îl închid pe dinafară
pe Dumnezeu cel din menghina albastră
ce primeşte între gropi cadavre fostsuflate
Alioşa mângâie pisica neagră
şi îi vine să urle la femeile care aduc pastile
se uită spre tavan şi vede păianjeni care privesc
la nările noastre umbra lui aleargă în colţuri
după mireasă un suflet cu mâini neatinse
de umerii goi ai sfinţilor din icoane
Alioşa cu ochii frumoşi întinşi în pământ
aleargă ca Domnul K. după un castel ridicat
în mijlocul minţii ia sânii de mână şi-i duce
în altar ca pe două inele virgine
şi îi aşeză pentru totdeauna în viaţa lui
Alioşa aleargă în parc după timpul răcnit de lei
se caţără în cuiburile pentru corbi
sărută urmele copiilor ce au sărit în şotron
singurătatea cu clăbuci şi spasme
mireasa lui Alioşa în castelul cu păpădii şi tramvaie
va fi cea mai lungă noapte cel mai lung cântec
pe care Arhanghelul Mihail şi Sfântul Petru îl vor bea
liniştiţi dimineaţă în tavanul cu păianjeni pe lumină
ce au început să ţese între gropi insomnia un sărut învelit în purpură
Alioşa stă în locul meu şi zboară printre fulgi un înger de zăpadă
urlu că în locul lui nu mai stă decât judecata lui dumnezeu
de a dansa cu nebunii care nu înţeleg că dintr-o gară poţi pleca
îndrăgostit de o lume legată în cămaşă de forţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu