port în casa mea
descoperit de dumnezeu
liniile de tren
pe care mi le-ai aşezat pe deget
cu părul pieptănat de peşti trecuţi prin stomac
te aştept
în staţia din mijlocul lanului de mac
acolo unde nu urlă câinii
unde lemnele torc verde sub pământ
un braţ de pietre ţi-am adus să facem cerc
din el să muşcăm singurătatea
să o ducem în galeria
în care oamenii bogaţi aruncă zaruri
în ochii celor care noaptea-şi scurmă lumina
printre cuie lovite-n lemn
port în casa mea
cu braţele rotunde
pe trup
părul tău molcuţ şi lung
rup din florile sălbatice
biletul pentru trenul care duce-n oasele tale
tu singură nu vii
aduci în carnea ta
copilul meu prins în şuruburi
cu părul pieptănat
descoperit de dumnezeu
şi mi-l legeni până adorm
(soţiei mele Mihaela)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu