O data la patru ani ii vedem pe strada, in piete, in grupuri de intelectuali, printre blocuri cautand un loc pentru prelegeri comunale, la televizor, ii auzim la radio, sau le citim povestile de succes in ziare electorale. Da, v-ati dat seama despre cine vorbim, despre candidatii la Primarie, la Consiliul Local sau Judetean. Aflam de la ei povesti de succes, povesti fiction, dar si povesti de adormit sau speriat copii. Zilele trecute urcand pe Copou o cohorta de draci galbeni, de manuta cate doi, care mai veseli care mai arsi de soarta, duceau maestruos steagurile regale ale lui Adomnitei. Undeva mai jos o balta imensa de sange politic, semnata marca Nichita ma trezea la realitate. Mi-am dat seama ca in sfarsit a inceput campania electorala. Daca in urma cu o saptamana apele electorale pareau netulburate, dupa emisiunea de la Realitatea Tv in care apareau cei „trei domene” (cati mai sunt?) Iasul a inceput sa arate ca un curcubeu politic. Toti cei angajati in concursul pentru Palatul Roznovanu, dar si pentru Casa Patrata au inceput sa se scuture cat mai tare de idei, promisiuni si de gafe. Multi dintre ei parca sunt acei adolescenti care au descoperit peste noapte muzica rock, dau din cap drogati fiind fie de culorile politice pe care le-au injectat in sange, fie de ideea ca ei chiar se vad primari sau consilieri. De exemplu panourile electorale sunt pline de fete si baieti care si-au pus pozele de pe „h5”. Cand ma uit la afisele lor mereu am impresia ca am uitat sa le comentez profilul si nerabdator astept sa ajung in fata urnei, pardon al calculatorului. Vorbesc despre „blonda de la banca” PNG, de „gadjo dio” de la PNTCD, de baiatul ce isi duce crucea de la PNDC, de alti bursuci si dorajeni. Oborul politic e mare ca si gradina lui Dumnezeu, insa dintre toate vietuitoarele din tarc se remarca cei de la PD-L, PSD si PNL. Care mai de care cu afise cat gardul, cat biserica sau cat blocul, si de nu cat o Casa de Cultura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu