cuvintele sunt albe ca zăpada
atunci când li se sparge fierea
alunecă puncte negre
ca boabele de cafea pe cearceaful
mototolit de doi amanţi
cuvintele au gustul unui ceai
atunci când cu ele te înveleşti de emoţii
alunecă în stomac ca bucăturile de brumă
toamna şi rămân ascunse în pământ
dacă nu le laşi să zboare pe cerul plin fluturii
cuvintele sunt ca femeile
gingaşe şi sclipitoare
când de dub piele
de sub buze
de sub plete ne prind de mâini
ca pe nişte copii jucând şotron
cuvintele
ce sunt ele
sunt o boltă prin care
dumnezeu îşi arată chipul
suntem noi
albi ca zăpada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu