mă întind pe pat
aud mama cum plânge
tatăl meu e o linie
pe care trec mii de trenuri
sunt un tunel în care dacă intri
îţi trebuie gaz
multă răbdare
să poţi spune că ai parcurs o viaţă
da, de fiecare dată când cineva mă descoperă
sunt ca o gară
are nevoie de un card de acces
să se plimbe prin oasele mele
ca într-un cimitir
ce-şi plimbă viu locomotiva
fiecare foaie mototolită în toaletă
e o pagină
din care o revistă îşi rujează coperta
cu vagoane
viaţa mea
pare un thriller cu gangsteri
de când tatăl meu
e o linie cu pioni de şah
am citit un text despre plăcere
"nu ai voie să te apleci în afară...
dacă mama ta plânge"
mă aplec
şi descopăr
un pumn de aer comprimat
în stomac
mama plânge
tatăl meu pe linii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu