în liceu aveam o maşină de scrisdinţii ei înfulecau pagini întregi de ness
când am scris prima pagină
am aşezat-o în ramă şi am dăruit-o
unei colegi de clasă în schimbul unui pup
am mai adus şi alte pagini
pentru unele luam nota maximă
la dactilografie
scriam pe întuneric lângă fereastră
în fiecare noapte
o pagină a fost găurită
de lovitura unei litere
atunci mi-am dat seama că un călugăr
nu poate bate toaca
de dragul ciocanelor pe funii
după un an
am început să scriu la computer
de atunci văd mulţi sihaştri
rătăcind pe internet
lovind în pagini virtuale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu