@cest poem nu a fost rostit nicodată
atunci când îi venea sorocul
chitarei-i cădeau corzile şi se spărgeau
pe lut un text neterminat
mă aşezam pe burtă şi împingeam somnul
până când o virgulă zumzuia
pe foaie ca pe messenger o portocală
care rânjind îţi spune "e ok"
@cest poem îl purtam în buzunar
o rugăciune un talisman plin de praf
îl aşezam cu faţa la fereastră
aşteptând păsările să-l ciugulească
un cuvânt sau paie cuib să lipească
pe sub puncte
@cest poem mi l-a dat mama
atunci când m-a născut pe raftul
unde stăteau cărţile lui Brumaru
l-a mestecat şi din sânii ei
l-am tras afară şi l-am purtat cu mine
multă vreme ce pe un ceas din care aşteptam
să cânte ora mea de bărbăţie
@cest poem ţi-l dăruiesc femeie
şi dăcă poţi tu să îl cânţi
ia-l de mână şi sărută-l
cum sărută portocala aia de pe messenger
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu