Revistele de cultură şi atitudine literatură Hyperion din Botoşani
şi Zon@ Literară din Iaşi vă invită luni, 17 decembrie, la galeriile de artă
„Ştefan Luchian” din Botoşani, unde va avea loc lansarea volumelor poetului
botoşănean Vasile Iftime, „O frontieră cât toate iernile noastre” şi „Fluturi
în cutia poştală”, publicate anul acesta la editura ieşeană Zona Publishers.
Despre volumul „O frontieră cât toate iernile noastre” poetul şi directorul
revistei Hyperion, Gellu Dorian notează pe coperta 4: „Discursul poetic al lui Vasile Iftime s-a limpezit
atât de mult, încât firul lirico-epic al fiecărei poezii din această nouă carte
se deşiră într-o continuă exultare, de la starea de beatitudine, născută din
pure sentimente de dragoste, la privirea atentă a fondului acestor sentimente
trăite cu sinceritate şi exprimate cu nonşalanţă. Totul este trăire şi
candoare, şoaptă şi strigăt, fericire şi disperare, tăcere şi zgomot, toate
puse în tipare noi, în care, din loc în loc, se ivesc şi licenţe poetice de
fond ce îmbogăţesc limbajul artistic al acestui autor aflat într-o evidentă
evoluţie. De la carte la carte, Vasile Iftime a venit cu lucruri noi, unele de
un insolit ce-l aşază în linia poeţilor remarcabili ai promoţiei sale. Niciun
complex nu pare a-l stăpâni în faţa hârtiei. Şi cel mai important e faptul că
tot ceea ce trăieşte scrie, tot ce scrie trăieşte. Astfel, scrisul lui pare a
fi respiraţia fiecărei clipe. Vasile Iftime, cu această nouă carte, se află în
pragul maturităţii sale poetice.” Despre volumul de poeme „Fluturi în cutia poştală”, poetul Paul Aretzu spune: “Vasile Iftime este un poet al ingenuităţii. Scrie
ca şi cum poezia ar începe cu el. Lucrează cu osârdie pentru a da lumii o faţă
lirică. Din realitate nu mai rămâne decât un zaţ în care se poate ghici
viitorul tot mai diafan. Poetul cade în darul copilăriei şi îşi lasă în voie
imaginaţia. Un tipar ludic însemnează lumea cu voioşie, cu inocenţă,
miniaturizând-o şi înmulţindu-i miracolele. În acelaşi registru al bucuriei,
Vasile Iftime elogiază femeia iubită, împodobind-o cu metafore. Poetul
dă curs unui soi de expresionism, temperat prin gingăşie, nuanţat printr-un
ludic discret, aprofundat prin simboluri religioase abia sesizabile. Câteva parabole biblice sunt aduse în planul
existenţial, niciodată într-un mod convenţional. Tonul este şi el modulat, cu inflexiuni diverse amintind de
Cântarea Cântărilor, de Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforad. De
altfel, suavitatea este caracteristica acestei poezii, care atenuează
cruzimile, caligrafiind idealist şi melancolic. Este o poezie a unei cuminţenii
visătoare. Textele sunt epitalamuri,
uneori căpătând accente elegiace, ca în acest splendid vers: „bezna picură în
sticla cu lapte până se face doliu în scutece”. Parcă trezit, poetul se
întoarce din oglinda prin care a colindat, lăsându-se acaparat de vertijul
scrisului: „la masa mea,/ beat de cuvinte, scriu o carte/ cu scuze/ pentru că
sunt”.
Vasile IFTIME s-a născut la 17 decembrie 1971, Hăneşti,
Botoşani. Este absolvent al liceului „Garabet Ibrăileanu”
din Iaşi, al „Institutului de artilerie, rachete şi topogeodezie” din Sibiu şi al Facultăţii de Psihologie,
Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti. Debutează editorial la vârsta de 34 de
ani, în 2005, cu placheta „Umbre”, Editura
Geea. Alte volume de poezie: „Un tot
relativ”, Agata-2006, „Jumătate liliac”, Axa-2007, „Claustrofobii
sentimentale”, Axa-2008, „Alte poeme,
alte femei”, Conta-2010 şi „Poeme cu toate femeile lumii”, Dacia XXI-2011, „O
frontieră cât toate iernile noastre”, Zona Publishers-2012. Publică şi
colaborează cu revistele: România literară, Luceafărul, Hyperion, Poessis, Convorbiri literare, Ramuri, Ateneu, Argeşul, Dacia Literară, Ţara
de sus, Apostrof, Cafeneaua Literară, Poezia, Feed Beack, Poesis, Euphorion,
Viaţa Românească, Porto Franco, Dunărea de Jos, Conta, Zon@ Literară, Verso,
Bucovina literară etc. Din 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor din
România.
Moderatorii evenimentului de luni, 17 decembrie, vor
fi: Gellu Dorian, Dumitru Ţiganiuc şi redactorul şef al revistei Zon@ Literară,
Paul Gorban.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu