vineri, 25 martie 2011

„Grigore Vieru – Cele mai frumoase poezii” în traducere germană de Ion Mărgineanu


Centrul Cultural German din Iaşi vă informează de următorul eveniment.

Vă mulţumim pentru sprijinul acordat prin publicarea acestor informaţii.

Comunicat de presă

Grigore Vieru – Cele mai frumoase poezii” în traducere germană de Ion Mărgineanu

Lansare de carte şi lectură publică cu traducătorul Ion Mărgineanu, poetul si eseistul Cassian Maria Spiridon, preşedintele Uniunii Scriitorilor - filiala Iaşi, si actorul Radu Ghilaş de la Teatrul Naţional.

Data: Miercuri, 30 martie 2011, ora 18.00

Locul: sala Bertolt Brecht - Centrul Cultural German Iaşi, Str. Lascăr Catargi 38 (vis-a-vis de Spitalul de Urgenţe)

Parteneri media: Ziarul de Iaşi, Iaşifun, Radio Iaşi, TVR Iaşi

Centrul Cultural German Iaşi în colaborare cu Uniunea Scriitorilor Iaşi vă invită la o lansare de carte urmată de o lectură a celor mai frumoase poezii ale lui Grigore Vieru în română dar şi în germană. Invitaţii serii vor fi traducătorul Ion Mărgineanu, poetul şi eseistul Cassian Maria Spiridon, preşedintele Uniunii Scriitorilor – filiala Iaşi si actorul Radu Ghilaş de la Teatrul Naţional.

Ion Mărgineanu a tradus cele mai frumoase poezii ale maestrului Vieru în germană şi le-a adunat împreună într-o antologie bilingvă.

Ion Mărgineanu:

„Pentru mine, poezia lui Grigore Vieru este starea de spirit a luptătorului paşnic, care rezonează cu stările mele, dar şi cu ale neamului meu.

Ce noroc de poezia sa!”

miercuri, 23 martie 2011

Cu Grigore Vieru şi Submarinul karmei la Sărbătoarea Poeziei


"Submarinul Karmei"

Volumul de poeme a apărut la Editura Princeps Edit din Iaşi, cu formatul B5 (14 pe 25,5), 96 de pg, cu o prefaţă semnată de Felix Nicolau.

Lansarea volumului va avea loc vineri, 25 martie, la Casa Pogor, incepand cu ora 11:30, în cadrul evenimentului "Sărbătoarea Poeziei".

Vor lansa cărţi şi poeţii:Ovidiu Genaru, George Vulturescu, Liviu Antonesei, Carmelia Leonte, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Cassian Maria Spiridon, Nichita Danilov, Indira Spătaru, Emilian MArcu, Horia Zilieru, Lucian Alecsa, Tucu Moroşanu şi Daniel Corbu. va aştept cu drag.

Autorul mizează pe o evocare imaginară, în regim de libere asociaţii, pe metamorfoza generată de ciocnirea vieţii cu textul, pe impactul lor dramatic ce eliberează energia unei geneze. Zonele existenţiale „degradate”, aparent „golite de sens”, participă şi ele, convertite prin energia degajată de o diferenţă de potenţial în raport cu auroralul poetic, la revitalizarea literei şi conturarea unui sens ce le transcende. Se remarcă imagerii ale unui oniric, s-ar putea spune, de tip suprarealist. (Florin CARAGIU)

Biografismul liric practicat de Paul Gorban desconspiră o originală şi deloc de neglijat sensibilitate, precum şi un alt mod de asumare: nu brutal ca la şaptezecistul Mircea Dinescu („îmi trag realitatea pe piept ca o cămaşă”, „car imagini cu roaba” etc.), nu cinic şi vulgar ca în textele majorităţii poeţilor doimiişti. Biografismul poetului în discuţie aş putea spune că are o alură romantică. El este diafan şi ingeniu, chiar aristocratic. Aflat într-o continuă luptă cu realul agresiv, poetul încearcă să înalţe banalul la nivel metafizic, oferindu-i un prestigiu misterios. Poemele lui Paul Gorban pot fi privite şi ca fotograme, adică instantanee hrănite cu viziune şi imaginerie proaspătă. Avem de-a face cu o poezie a hipostazierilor, atât ale realului, cât şi ale eului poetic. (Daniel CORBU)


Aş vrea să-l acuz pe Paul Gorban de simbolism, de sinestezii incandescente, dar nu pot, pentru că îl văd limpede ca pe un romantic senin, clasicizant. Însă nici în insectarul cu romantici nu-l pot înţepa, pentru că are sprinturi suprarealiste. Ca să nu mai spun despre intertextualităţile postmoderne. Vizionar şi religios, trist şi bucuros, scriitorul nu oboseşte nicicând să fie versatil şi ubicuu. Cu submarinul lui karmic, poetul traversează toate zodiile poetice. Statuile au miros, aparatul de fotografiat face poze olfactive, autobuzele şi străzile au guri, o biserică se cocoaţă pe un bloc, drumurile au tâlpi şi tot aşa. O privire adamică reinventează lumea, o deviază de la rutina ei scămoşată. Minunat că se mai găsesc suflete atât de încrezătoare în personificare şi metaforă. Capabile să dialogheze cu Poezia ca şi cum aceasta ar fi o mamzelă delicată şi şturlubatică, totdeodată. (Felix NICOLAU)



"Mişcarea în infinit a lui Grigore Vieru"

Cartea de hermeneutică literară a apărut la Editura Princeps Edit, Iaşi, format A5, 242 pg.

"Se întâmplă ca poezia lui Vieru să prindă inima cititorului din primele cuvinte. Poetul stăpâneşte o geometrie a compoziţiei şi ştie unde să pună cuvântul care să declanşeze în cititor interesul pentru devenire întru fiinţă. Magia liricii vierene este o formă de catharsis a sufletului. Poezia lui curăţă inima omului de încărcătura negativă a cotidianului (urbanizat), străluceşte ca un cer de stele, înflorind astfel ca un lotus în ochii cititorului. Poezia lui se arată ca o victorie a fiinţei asupra neantului, exprimă cea mai înaltă treaptă a libertăţii, locuirea în Dumnezeu, pătrunde în realitatea umană ca o religie încărcată de substanţă.
La Grigore Vieru aforismul devine un fel de transmisiune directă din Fiinţă către Om. Ai senzaţia că te afli într-un amfiteatru antic în care presocraticii se întâlnesc să dialogheze. Aforistica lui Vieru are puterea de a dialoga cu cititorul despre un univers al tristeţii, al lacrimii, al disperării basarabeanului aflat în imposibilitatea de a împărtăşi iubitei declaraţia de dragoste în limba mamei lui. Aforistica lui Vieru se arată ca un manual elementar de supravieţuire într-o civilizaţie în care fiecare trage de pâinea lui, într-o civilizaţie în care fraţii se vânează. Manualul de înţelepciune a lui Vieru îţi arată cum să priveşti în biserică, îţi deschide ochii spre izvoarele sacre ale religiei şi ale artelor, te învaţă să rosteşti poezie şi, mai mult, să o înţelegi. Poezia apare ca o disciplină care hrăneşte sufletul şi pune în rotaţie planetele în Univers. Poezia este însăşi disciplina Universului. În viziunea lui Grigore Vieru a scrie poezie înseamnă să faci un sacrificiu, dar unul care apropie de Adevăr." (Paul GORBAN)