Povestea unui iesean racordat la CET

Recent l-am intalnit pe Alex, prietenul foarte aproiat a lui Şoby. Satnd de vorba cu Alex am aflat trista poveste a lui Şoby. Şoby era racordat la Centrala Electrica de Termoficare Iasi. Ca orice student constiincios, Şoby a inteles ca anu trecut iubitul lui oras a sarbatorit cei 600 de ani de la atestarea documentara, asa ca a strans o adevarata comoara in rucsacul de carton. Uneori se aseaza in mijlocul camerei lui si isi numara monedele iasului 600, ca poate poate va reusi intr-o zi sa plateasca darile la primarie. Insa, in una din zilele nefericite de iarna, Şoby s-a intors de la universitate si a gasit apartamentul rece bocna. S-a asezat din nou in mijlocul camerei si a numarat banutii, s-a rugat la Dumnezeu s-i inmultesca peste noapte. Apoi s-a dus la chiuveta si s-a spalat pe picioare si maini. Si-a facut un ceai cald si s-a bagat in pat. A adormit... si ghiciti ce s-a intamplat cu Şoby... Incepuse sa viseze mancare, multa mancare. Visa un frigider plin de mancare, iar cand s-a uitat in congelatir s-a vazut pe el inghetat. Nu s-a mai trezit. Alex il gasise a doua zi congelat. De pe lustra coborau turturi de gheta. Prin ele se vedeau facturile de la impozite si taxe, iar undeva sub masa, din rucac se scurgeau banutii de lut ai iesilor 600.