joi, 14 februarie 2008

Zilele iubirii: Sf. Valentin şi Dragobete la Români

Subiect în dialog pentru Reporter Matinal de la radio HIT, 94, 9 FM cu Sociologul Religiilor, Decanul Facultăţii de Filosofie a Universităţii ieşene „Al. I. Cuza”, Nicu Gavriluţă

Sărbătorirea zilei de Sfântul Valentin îşi are originea într-o tradiţie care a început cu mulţi ani în urmă în Roma antică. Se ştie de o sărbatoare romană, numită Lupercalia, celebrată pe data de 14 februarie. Acest vechi festival reprezenta sarbatorirea fertilităţii. Unul dintre obiceiuri era aceea a scrierii unor mesaje de dragoste de către tinerele necasatorite. Aceste mesaje trebuiau introduse într-o urnă, iar tinerii, pe rând alegeau câte un mesaj din acea urnă. Conform obiceiului trebuiau să curteze tânara a cărui mesaj l-au ales.
Despre Sfântul Valentin ştim că era un medic, care practica medicina într-o camaruţă a propriei case. Sfântul Valentin este sfântul ocrotitor al mai multor oraşe şi mănăstiri. Unii povestesc cum că Împaratul Claudius al II-lea nu reuşea să-şi adune oastea pentru că bărbaţii refuzau să se înroleze. Credea că motivul era acela că barbaţii romani nu voiau să îţi părasească nevestele. Datorită acestui fapt, împaratul a interzis logodnele şi nunţile în Roma. Medicul, sau preotul Valentin, cum mai era cunoscut, în secret a cununat perechile care au apelat la el. Când împaratul Claudius a aflat de acest lucru, a întemniţat preotul, care a murit în închisoare în anul 270 d.c., în data de 14 februarie.
De atunci oamenii, fie de buna credinţă, fie din superstiţie, păstrează unele obiceiuri legate de ziua acestui sfânt.
Să vedem ce spun unii specialişti în antropologia şi sociologia religiei despre semnificaţia acestei sărbători în zilele noastre, şi mai ales la români. Detalii ne oferă antropologul şi sociologul ieşean Nicu Gavriluta, actualul Decan al Facultăţii de Filosofie.
Paul Gorban (PG): Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, semnificaţia zile SF. Valentin? Ce raport există între acesată zi şi sărbătoarea tradiţională românească Dragobete?
Nicu Gavriluţă (NG): Sfântul Valentin este o sărbătoare preluată în românia după 1990 din spaţiul occidental, preponderent catolică. Semnificaţia actuală, curentă, socială a acestei sărbători ţine de iubire, de dragoste. Este, dacă vreţi, o celebrare a iubirii dintre cupluri. Însă, celebrarea aceasta am văzut că ia forme de desacralizate, hedoniste şi de multe ori neconvingătoare. Mă gândesc la acela căsătorii în tramvaie, la acele apeluri telefonice cu tentă erotică, mă gândesc la exhibarea unor sentimente de altfel profunde si demnde de a fi menţinute într-un spaţiu privat. Sigur că ar fi potrivit ca această sărbătoare a îndrăgostiţilor să ţină seama şi de tradiţia româneacă. Este vorba de sărbătoarea dragobetelui cea de pe 24 februarie care ar avea o acoperire în ceea ce înseamnă mistica iubirii şi mistica primăverii. 24 februarie era începutul unei revoluţii vegetale, începutul primăverii, dar în acelaşi timp era şi o reactualizare a iubirii. Existau în tradiţia românească anumite ritualuri. Eu aş saluta întâlnirea dintre sărbătoare catolică, Sf. Valentin şi sărbătoarea ortodovă, dar întâlnirea să se consume în forme foarte naturale, fireşti şi nu în forme care trimit la spectacol, la manifestare publică exhibiţionistă şi la amor deşănţat.
PG: Dacă în spaţiul şi în tradiţia românească exista o sărbătoare a iubirii de ce s-a împrumutat alta?
NG: Am împrumutat mai multe din occident. Nu poţi opri acest val al împrumuturilor, această invazie de sărbători inclusiv nu doar de produse comerciale sau de modă şi stiluri de viaţă. Dar putem în acelaşi timp să ne asumăm o sărbătoare, de altfel absolut respectabilă, cea a îndrăgostiţilor din spaţiul occidental dar să o facem într-o manieră firească, decentă ţinând seama şi de tradiţia românească. Însă de puţine ori se întâmplă aşa. Din fericire în ultimul timp am văzut mai multe manifestări publice, expoziţii şi dezbateri organizate de instituţii cu caracter antropologic şi etnologic care încearcă să prezinte sărbătoarea întro manieră coerentă, normală, obişnuită. Aceste manifestări, publice organizate de antropologi sunt, după părerea mea, de recuperare serioasă a tradiţiei, de intrare în notele firscului şi o încercare de a nu mai rata ceea ce Andrei Pleşu numea foarte inspirat duminicalismul, adică proasta noastră întâlnire cu sacrul şi cu ziua veritabilă de sărbătoare.
PG: Că tot aţi amintit în dialogul nostru despre problema sacrului, aş vrea să cunosc părerea dumneavoastră cu privire la desacralizarea, sau la travestirea semnificaţiei zile de Sf. Valentin dintr-o zi de sărbătoare religioasă într-o zi de sărbătoare comercială.
NG: S-a trecut pentru că noi români suntem într-o perioadă de tranziţie şi în prioada de tranziţie pe un fond de sărăcie, de schimbări profunde au succes formele acestea comerciale şi dedeori vulgare, inclusiv formele privind mentalul social privind sărbătoarea, nu doar cele sociale, economice şi politice. Partea Bună este că noi români ne situăm într-un context est european să spunem, favorabil păstrării tradiţiei şi a spiritului sacru. Deşi România a trecut printr-un regim totalitar, 45 de ani de comunism, totuşi credinţa, religia, încrederea în biserică au rămas foarte puternice şi cred că pe acest fond al unei religiozităţi temeinice aceste forme desacralizate şi comerciale, de asumare a sărbătorii, cum ar fi cea a Sf. Valentin nu vor avea un succes îndelşung.
PG: O ultimă întrebare a dialogului nostru se leagă de fenomenul socializării. În ciuda faptului de desacralizare e a zilei religioase Sv. Valentin, reprezintă o astfel de zi un prilej de socializare între oameni?

NG: Este partea buna a unui astfel de eveniment şi întrebarea dumneavoastră este bine venită. E o formă de socializare între oameni. Este o formă şi de publicitate, de ce nu, pentru că sunt producători, firme şi chiar instituţii care îşi regizează foarte bine întâlnirea cu clienţii pentru ziua de Sf. Valentin. Este în acelaşi timp, dacă vreţi, şi o încercare de readucere în atenţia publică a unui sentiment cu totul şi cu totul special, nobil şi anume iubirea.

Niciun comentariu: