Din apartamente cu conditii de hotel, in canalele din oras

Cel putin 14 tineri, proveniti din casele de copii din judetul Iasi, printre care si un cuplu stau mai bine de trei ani de zile in canalele din buricul iasului. Vorbim de gurile de canal din Parcul Independentei unde acestia raman peste noapte, se ascund de politistii comunitari, se drogheaza cu aurolac si pun la cale fel si de fel de ilegalitati. Zilele trecute am trecut pe langa unul din canalele din zona si l-am intalnit pe Dumitru, un tanar de doar 22 de ani care mi-a povestit cum a ajuns sa locuiasca in canalul de langa piata independentei.
“Reporter (R): De ce stai in acest canal?
Dumitru (D): Pentru ca nu am posibilitati acasa.
R: Unde ai locuit pana acum?
D: La o casa de copii din Pascani.
R: Si cum ai ajuns sa stai aici, in acest canal din centru Iasului?
D: Din cauza ca am implinit varsta de 18 ani si am fost dat afara din scoala.
R: Cand ai implinit varsta de 18 ani?
D: Acum patru ani.
R: Si in aceti patru ani unde ai stat, cu ce te-ai descurcat?
D: Pe la chioscurile din aceasta zona, matur, bag sucurile si berea in frigidere si astfel fac rost de mancare.
R: Mai sunt si alti tineri ca tine care locuiesc aici in canale?
D: Mai sunt, in toata zona asta suntem aproape 15, din care doi sun casatoriti, si o fata este handicapata.
R: Cu politia va intalniti, vorbiti cu ei, poate prin intermediul autoritatilor locare se gaseste o solutie.
D: Noi am fost la un camin din capatul copoului pe strada Rosseti, dar nun e place acolo pentru ca sunt foarte multi copii handicapati.
R: Tu ai treminat scoala?
D: Nu. Si imi pare foarte rau ca nu am terminat scoala.
R: De ce nu ai terminat scoala, ce s-a intamplat?
D: Eram foarte mic, fugeam de la scoala, iar cand vroiam sa merg nu ma mai lasau parintii sa ma duc.
R: Acum, in perioada iernii cum va descurcati, ce mancati, unde dormiti?
D: Ne mai sprijina strainii care vin prin zona si ne vad. Ned au bani si mancare. Noi cumparam aurolac sin e drogam. Noi suntem aurolaci, iar in ziona asta suntem 14 – 15 care stam in centru. Eu am lucrat un timp, dar m-a dat afara.
R: Ce mananci tu intr-o zi?
D: Ce gasesc. Fac rost de bani si manc paine cu salam. La spital mai este un doctor care imi cumpara lapte si salam.
R: Spune-mi si mie cum decurge o zi de-a ta. Te trezesti dimineata si pana seara cand sa adormi. Ce faci tu in acest timp?
D: Ce sa facem? Iesim afara, mergem in fata (tanarul se refera la magazinele si chioscurile de pe Bulevardul Independentei), daca nu avem ce face stam in parc. Mai avem cu noi un schiop, are probleme cu piciorul si face rost mai usor de bani sin e luam de mancare.
R: dar parintii tai cu ce se ocupa? Ii cunosti?
D: Mama este plecata in Italia si tatal meu este de-al doilea sin nu ma suporta acasa.
R: De cat timp este plecata mama ta?
D: Trebuie sa vina in aprilie, are trei luni de zile.
R: Cu cei de la politie va intalniti, ce va spun?
D: Nu ne spun nimic. Ei ne cunosc… de atatia ani! Nun e cer nimic. Uneori ne mai cer datele noastre. Am avut bulletin, dar mi s-a rupt.”
Cei de la Protectia Copilului sustin ca dupa ce li se face revocarea masurii de plasament, tinerii sunt liberi sa faca ce vor ei. Astfel, Directia scapa de povara de a-i mai monitoriza si spijini. Conform legislatiei privin protectia drepturilor copilului, Legea 272/2004 Directia Generala Pentru Protectia Copilului ii are sub grija institutiei doar pe tinerii care urmeaza o forma de invatamant. Daca acestia au implinit varsta de 18 ani si nu urmeaza o scoala, ei sunt automat revocati. Legislatia permite, insa tinerilor de pana la 26 de ani sa beneficieze de sprijinul statului, conditia fiind ca acestia sa demonstreze ca urmeaza o forma de invatamant superior. In multe institutii acest lucru insa nu este respectat si astfel multi dintre ei ajung in strada. Conditiile din institutie creaza tinerilor dependenta de sistem, iar acestia cand sunt pusi sa se confrunte cu realitatea nu reusesc sa se adapteze. Motivul este cert: in aceste centre de plasament, sau complexe de tip familial majoritatea tinerilor asistati si institutionalizati nu sunt pregatiti pentru a se integra socio-profesional. Cu toate acestea, aceasi lege spune clar, ca dupa revocarea masurii de protectie sociala institutia este obligate sa ii monitorizeze pe tineri inca doi ani.
Locuitorii din zona pietei independentei sunt inspaimantati cand ii vad pe tineri in grup si cer autoritatilor locale sa intervina pentru protectia lor si pastrarea linistii in zona.