transformarea se face rapid, cameleonic
ieri, oamenii de zăpadă aveau inimi roşii
împrăştiau miros de scorţişoară şi de vin
pământul se învârtea în urma lui urme de melci
eu, meduza cu o mie de ochi transparenţi n-am văzut
ce repede se îngropa ultima naştere
între noi rămâne nebuloasa helix
ochiul lui dumnezeu priveşte ironic
alt destin care soarbe din viaţă ca dintr-o supă veşnic fierbinte
n-ai grijă, încă nu s-a muşcat cu toţi dinţii
din mine nu răsar primăveri
ochi albaştri se închid în ei tăcuţi
ştergând urmele de bocanci din privire
deja vu, mon amour
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu