ziua aceasta
seamănă cu strigătul ploilor
din pântecul mamei
nu ştiu de ce îmi cereţi
să port umbrelă
mama plânge iarba
prinsă sub coasă
şi adoarme de obicei
pe cântul lor de jale
plânge cărţile lovite de trăsnet
adoarme uneori
cu ochii în tavan ca o lustră
de aceea dansez în ploaie
pe strada ciupită de poante albe
ca balerinii sub umbrelă
doar frunze pot fuma
lăsaţi-mă în ziua aceasta
în braţele ploii să stau
ca un prunc
sub aripile mamei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu