aşa cum obişnuiam să îi promit
în yala uşii un patent în loc de cheie
era răstignit în jurul clanţei vechi
ca un carton vopsit în alb de înger
pe canapea în sufragerie întins stătea un chip morbid
lângă o cupă cu zăpadă roşie de sânge cald
învelit în praf de cărţi şi filme horror
ca un scafandru în oceanul lumii dive
îi făceam resuscitări plimbându-l prin saloanele şotron
eram singur lângă fereastră şi-l priveam cum curge oase
am vrut să chem un preot să-l împărtăşească
să-i dea anafura luminii ultimei bucăţi de ceară
şi să-i pun creştineşte bani în buzunarul de la piept
şi o icoană peste burtă în care Iona să se căiască
într-un chit cu unghii vorbitoare
într-un tablou pictat de Mihăescu l-am întâlnit din nou
pe acelaşi bulevard de piatră bătută pe pasaj
lângă aceeaşi garsonieră în care îl mai vizitasem
de această dată se plimba la braţ cu o doamnă în roşu
părea fericit de paşii ei valsaţi în întâmplarea paşilor lui
ca şi cum ar fi ştiut capătul scării ce duce dincolo de cap
mă duceam la prietenul meu în vizită
aşa cum obişnuiam să îi promit
eram singuri lângă fereastră şi priveam cum oase curg
dintr-un tablou pictat de Mihăescu
ca şi cum n-am fi ştiut să ne privim unii pe alţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu