luni, 19 noiembrie 2007
Lansare de carte la Dorohoi
Duminică, 18 noimbrie, la Casa de Cultură a Municipiului Dorohoi, mişcarea culturală "Cercul de la Dorohoi" a lansat volumele de poeme "Îngerii mint femeile" şi "Galerie de artă vie" semnate de Paul Gorban. În sala de şedinţe a Casei de Cultură au venit atât tineri poeţi dorohoieni din generaţia Cenaclului "Editor" (Dana Cernuşcă, Poliana Munteanu, Ludmila Carţa, Alex Mihăescu, etc.) cât şi seniorii Cenaclului "Septentrion". După ce gazda evenimentului, Nicu Anton a deschis oficial prezentarea celor două volume de poeme şi-au mai dat concursul oratoric, criticul şi eseistul Ciprian Voloc, cel care a şi semnat prefaţa celor două cărţi, poetul Petruţ Pârvescu, poetul Vasile Iftimie, poetul Nicolae Căruntu, profesorul-învăţător Corneliu Drescanu, eseistul Gică Manole şi poetul Augustin Eden (Valerian Ţopa). Peste 50 de persoane au plecat după eveniment acasă cu autograful primit din partea autorului. În luna decembrie cărţile vor fi lansate şi la Iaşi.
vineri, 16 noiembrie 2007
Cuvintele sunt ca femeile
cuvintele sunt albe ca zăpada
atunci când li se sparge fierea
alunecă puncte negre
ca boabele de cafea pe cearceaful
mototolit de doi amanţi
cuvintele au gustul unui ceai
atunci când cu ele te înveleşti de emoţii
alunecă în stomac ca bucăturile de brumă
toamna şi rămân ascunse în pământ
dacă nu le laşi să zboare pe cerul plin fluturii
cuvintele sunt ca femeile
gingaşe şi sclipitoare
când de dub piele
de sub buze
de sub plete ne prind de mâini
ca pe nişte copii jucând şotron
cuvintele
ce sunt ele
sunt o boltă prin care
dumnezeu îşi arată chipul
suntem noi
albi ca zăpada
atunci când li se sparge fierea
alunecă puncte negre
ca boabele de cafea pe cearceaful
mototolit de doi amanţi
cuvintele au gustul unui ceai
atunci când cu ele te înveleşti de emoţii
alunecă în stomac ca bucăturile de brumă
toamna şi rămân ascunse în pământ
dacă nu le laşi să zboare pe cerul plin fluturii
cuvintele sunt ca femeile
gingaşe şi sclipitoare
când de dub piele
de sub buze
de sub plete ne prind de mâini
ca pe nişte copii jucând şotron
cuvintele
ce sunt ele
sunt o boltă prin care
dumnezeu îşi arată chipul
suntem noi
albi ca zăpada
joi, 15 noiembrie 2007
Orfelinatul cu paturi de metal
un copil cu degetele pline de frunze mă strigă tată
în cărucior nu mai e loc decât pentru o puşcă
sau pentru o voce electronică
un copil cu mâinile sudate de leagăn mă strigă tată
se aruncă în iarba rotundă ca o burtă gata să nască
de obicei tălpile ce trec ca un piaptăn prin iarbă
rămân agăţate de vârful lor ca nişte obloane
un copil cu spatele în braţele unui pat din fier mă strigă tată
orfelinatul acesta pare să fie locul în care dumnezeu
şi-a dat seama că e întuneric
în cărucior nu mai e loc decât pentru o puşcă
sau pentru o voce electronică
un copil cu mâinile sudate de leagăn mă strigă tată
se aruncă în iarba rotundă ca o burtă gata să nască
de obicei tălpile ce trec ca un piaptăn prin iarbă
rămân agăţate de vârful lor ca nişte obloane
un copil cu spatele în braţele unui pat din fier mă strigă tată
orfelinatul acesta pare să fie locul în care dumnezeu
şi-a dat seama că e întuneric
Plimbări orizontale
de un timp viaţa mea umblă pe străzi
o vezi vorbind la celular cu o altă viaţă
o vezi intrând în crâşme şi umplându-şi
golurile de criză până când
firele ei de păr încep să se spargă
uneori te împiedici de ea ca de o pănză
albă izbită sub rame de pictori
dar ce contează dacă mai are câteva scăpări
viaţa mea se leagănă ca un fluture vara
şi iarna se ascunde prin carii în cutii de lemn
cu stomacul întins la televizor viaţa mea
pare un serial de pus pe peliculă
pentru cei care stau degeaba zile întregi
fără să se întrebe dacă nu cumva vieţile noastre
sunt puncte aglomerate în staţii de tramvai
aşteptând zgomotoasele linii să ne înfulece
în plimbările orizontale a tramvaelor
o vezi vorbind la celular cu o altă viaţă
o vezi intrând în crâşme şi umplându-şi
golurile de criză până când
firele ei de păr încep să se spargă
uneori te împiedici de ea ca de o pănză
albă izbită sub rame de pictori
dar ce contează dacă mai are câteva scăpări
viaţa mea se leagănă ca un fluture vara
şi iarna se ascunde prin carii în cutii de lemn
cu stomacul întins la televizor viaţa mea
pare un serial de pus pe peliculă
pentru cei care stau degeaba zile întregi
fără să se întrebe dacă nu cumva vieţile noastre
sunt puncte aglomerate în staţii de tramvai
aşteptând zgomotoasele linii să ne înfulece
în plimbările orizontale a tramvaelor
joi, 8 noiembrie 2007
Prin gările părăsite ca nişte stafii
stăteam în gara aceea din vârful scării rulante
întindeam degetele mele un mâner
aşteptam pe cineva să mă ia de mână
ca pe-o valiză plină cu poze să mă ducă până în tren
ştiu că în tren toate amintirile
trec prin faţa ochilor copaci dezveliţi
prin gările părăsite ca nişte stafii
umblând dezbrăcate pe linii
câinii le latră certificatele
de călător necompostate
aşteptam cu sufletul în palmă
pe cineva să mă plimbe
prin catacombele prin care trenurile trec
un pumn de sânge prin vene
să văd de departe punctul alb care mă înghite
un domn îmbrăcat în verde
şi cu o şapcă albastră mi-a aruncat câţiva bănuţi
ca şi când de ceva vreme
întins ca un carton plin de carne stăteam la cerşit
atunci mi-am dat seama cât de mult contează
să poţi să îţi duci singur geamantanul îngăcărcat de memorii
întindeam degetele mele un mâner
aşteptam pe cineva să mă ia de mână
ca pe-o valiză plină cu poze să mă ducă până în tren
ştiu că în tren toate amintirile
trec prin faţa ochilor copaci dezveliţi
prin gările părăsite ca nişte stafii
umblând dezbrăcate pe linii
câinii le latră certificatele
de călător necompostate
aşteptam cu sufletul în palmă
pe cineva să mă plimbe
prin catacombele prin care trenurile trec
un pumn de sânge prin vene
să văd de departe punctul alb care mă înghite
un domn îmbrăcat în verde
şi cu o şapcă albastră mi-a aruncat câţiva bănuţi
ca şi când de ceva vreme
întins ca un carton plin de carne stăteam la cerşit
atunci mi-am dat seama cât de mult contează
să poţi să îţi duci singur geamantanul îngăcărcat de memorii
Sunt moldoveancã - de Ştefania Puşcalău
Nãscutã-s moldoveancã, într-un colţ de ţarã
Port busuioc la sân în ie popularã,
Am naturalã a obrajilor roşeaţã,
Lumea toatã-mi spune cã-s tare vorbãreaţã
Iubesc natura, florile de primãvarã
Şi liniştea în uliţã de sat, pe sarã.
Flãcãilor le dau a mea iubire
De mi-ar aduce luna dãruire…
În lume dor iţi duc, a mea Moldovã –
Cu drag şi cu iubire iţi scriu slovã,
Când inima mi-e plânset de talancã…
Atunci îmi arde sufletul de moldoveancã!
Copyright Ştefania Puşcalãu 13 sept.2006
Port busuioc la sân în ie popularã,
Am naturalã a obrajilor roşeaţã,
Lumea toatã-mi spune cã-s tare vorbãreaţã
Iubesc natura, florile de primãvarã
Şi liniştea în uliţã de sat, pe sarã.
Flãcãilor le dau a mea iubire
De mi-ar aduce luna dãruire…
În lume dor iţi duc, a mea Moldovã –
Cu drag şi cu iubire iţi scriu slovã,
Când inima mi-e plânset de talancã…
Atunci îmi arde sufletul de moldoveancã!
Copyright Ştefania Puşcalãu 13 sept.2006
luni, 5 noiembrie 2007
Pe sub piele
ştii corpurile noastre sunt umede atunci când iubim
sunt goale atunci când facem dragoste
sunt ca o autostradă pe care trec anvelope pline de carne
atunci când ne căsătorim corpurile
poartă legat de oase o bucată de inel
prin care nu trec toate gândurile
toate celelalte femei venite pe sub unghii
dar mă intreb de ce corpurile noastre se umflă ca un duh
atunci când ele portă culoarea vânăt-galben pe sub piele
de ce lacrimile care ne umple corpul de cristale
cad ca nişte stele atunci când un corp cald devine rece
ştii corpurile noastre sunt umede atunci când
le ţinem în ploaie ca pe nişte copaci pe care se aşează rugina
adusă în cioc de vulturi
sunt goale atunci când facem dragoste
sunt ca o autostradă pe care trec anvelope pline de carne
atunci când ne căsătorim corpurile
poartă legat de oase o bucată de inel
prin care nu trec toate gândurile
toate celelalte femei venite pe sub unghii
dar mă intreb de ce corpurile noastre se umflă ca un duh
atunci când ele portă culoarea vânăt-galben pe sub piele
de ce lacrimile care ne umple corpul de cristale
cad ca nişte stele atunci când un corp cald devine rece
ştii corpurile noastre sunt umede atunci când
le ţinem în ploaie ca pe nişte copaci pe care se aşează rugina
adusă în cioc de vulturi
vineri, 2 noiembrie 2007
Crâşmă şi haină de Boema
eram doi la masă şi lângă noi un grup de intelectuali
în Boema e loc pentru toţi intelectualii toleranţi
un pahar de bere un pahar de şpriţ şi unul gol
ascultam cu atenţie cursul limpede al berii pe gâtlejul lui Apetroaie
se auzeau bătăile inimii ca dintr-un turn de catedrală
singur vorbea uitându-se la buzele din jur
care din când în când acentuau un vers din tropăitul
cailor de pe tablouri pregătiţi de vânătoare
toţi ieşim cu armele goale
ca şi cum am ieşi dintr-un trup de femeie
ne întoarcem uneori acolo unde locul
nu mai încape în noi fără cuvinte
de multe ori un pahar de bere un pahar de şpriţ şi unul gol
ne mai amintesc cât de repede trece timpul
Apetroaie vorbeşte şi noi toţi holbaţi ca nişte libelule
ne luăm zborul spre apusul care începe să miroase
a zi de crâşmă şi haină de Boema
în Boema e loc pentru toţi intelectualii toleranţi
un pahar de bere un pahar de şpriţ şi unul gol
ascultam cu atenţie cursul limpede al berii pe gâtlejul lui Apetroaie
se auzeau bătăile inimii ca dintr-un turn de catedrală
singur vorbea uitându-se la buzele din jur
care din când în când acentuau un vers din tropăitul
cailor de pe tablouri pregătiţi de vânătoare
toţi ieşim cu armele goale
ca şi cum am ieşi dintr-un trup de femeie
ne întoarcem uneori acolo unde locul
nu mai încape în noi fără cuvinte
de multe ori un pahar de bere un pahar de şpriţ şi unul gol
ne mai amintesc cât de repede trece timpul
Apetroaie vorbeşte şi noi toţi holbaţi ca nişte libelule
ne luăm zborul spre apusul care începe să miroase
a zi de crâşmă şi haină de Boema
luni, 29 octombrie 2007
Cutia de beton
ne ţineam de mâini
formam un lanţ de copii
în curtea aceea un bazin albastru
ne primea pe toţi
indiferent de înălţime
indiferent de vârstă sau culoare
ne scufundam cu capul
în grămada aceea de bule
şi dintre buze suflam fluturi
pe care îi prindeam cu privirea
înălţându-se cu şoaptele noastre
uneori albastrul acela
ieşea din cutia de beton
şi dădea pe din-afară
ca un vulcan
ce scăpa de sub control
întinderea spaţiului
atunci ne prindeam
din nou de mână
şi opream sufletele noastre
să rămână în acestă lume
sub forma unui lanţ de copii
formam un lanţ de copii
în curtea aceea un bazin albastru
ne primea pe toţi
indiferent de înălţime
indiferent de vârstă sau culoare
ne scufundam cu capul
în grămada aceea de bule
şi dintre buze suflam fluturi
pe care îi prindeam cu privirea
înălţându-se cu şoaptele noastre
uneori albastrul acela
ieşea din cutia de beton
şi dădea pe din-afară
ca un vulcan
ce scăpa de sub control
întinderea spaţiului
atunci ne prindeam
din nou de mână
şi opream sufletele noastre
să rămână în acestă lume
sub forma unui lanţ de copii
vineri, 26 octombrie 2007
Fumatul interzis la locul de muncă
Parlamentul European vrea sa interzica complet fumatul la locul de munca in toate statele membre ale Uniunii Europene, indica un raport aprobat cu o larga majoritate la Strasbourg de forul european si anuntat pe pagina electronica a institutiei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)