Lansare de carte, lectură publică şi degustare de vin. Eveniment susţinut de Librăria Cărtureşti PALAS şi Cramele GRAMMA

Revista Zon@ Literara nr. 5-6, mai-iunie, 2012

Revista Zona Literara Nr 5 - 6 Mai - Iunie 2012 Varianta pentru internet

Caii din Perugia, Ed. Paralela 45

Aprecieri critice

Ceea ce se simte la lectura acestei cărţi este că nimic nu a fost inventat. Totul a fost trăit. Autorul nu e scriitor. Este poet.

Ana BLANDIANA

Paul Gorban a mai publicat până la acest nou volum şi alte cărţi de poezie, prezent fiind şi în antologii, îngrijindu-se cu acribie şi de poezia altor poeţi, editând, în acest sens, o monografie dedicată operei lui Grigore Vieru. Pasul pe care poetul îl face cu această nouă carte spre o poezie descriptiv-demitizantă, orientată spre un alt spaţiu existenţial, dovedeşte capacitatea acestuia de a privi detaşat spre zone de introspecţie nelimitate. Astfel poezia lui nu se aseamănă cu a confraţilor de promoţie. Are aerul unei false calofilii, uşor estetizantă, conotativă, sinceră, iscată din nonşalanţă şi reală ştiinţă a tehnicilor necesare discursului poetic de acest tip. Conştient de pericolul unei precoce manierizări, în acelaşi registru, poetul ştie să diversifice fondul ideatic şi consistenţa substanţei poetice, folosindu-se de un limbaj ce abundă în combinaţii de cele mai multe ori insolite, chiar dacă dominate de simplităţi evidente, nu de simplisme deranjante. Cartea, din acest punct de vedere, are o unitate susţinută de cele trei paliere, gândite ca o adevărată arhitectură interioară într-un peisaj dacă nu exotic măcar din altă lume, reală şi mitologică. Caii din Perugia sunt tropii pe care Paul Gorban i-a înhămat la o caretă de lux.

                                                          Gellu DORIAN

            În 2004, când campania editorială „Votaţi literatura tânără” a lansat puternicul val de tineri prozatori, am crezut că s-a cam terminat cu „poezia la Iaşi” şi poate nu doar aici. Însă poezia nu se lasă! Era doar ascunsă precum ghioceii sub zăpadă şi avea să izbucnească sub chipul unui nou val liric, la fel de bogat şi exuberant precum cele apărute de la 1980 încoace. Cumva simbolic, ca un fel de vârf de lance, în acelaşi an, debuta Paul Gorban, cu volumul Primul val. În timp, s-au adăugat valului George Serediuc, Matei Hutopila, Andrei Creţu, strămutat la Bacău, şi destui alţii. Dacă debutul a fost unul relativ timid, volumele următoare – Pavilioane cu ruj din 2010 şi Submarinul Karmei din 2011 – aveau să confirme un poet cu un puternic talent nativ, cultivat şi imaginativ. Cred însă că Paul Gorban  a trecut, cu volumul de faţă – superb titlu, Caii din Perugia –, la un alt nivel, a atins maturitatea lirică deplină. Cred că, de acum, nu mai este cale de întoarcere! Mai bine decât în oricare din cărţile anterioare, în această carte, sunt excelent puse în valoare câteva din dimensiunile esenţiale ale acestei poezii – amprenta prozastică a cotidianului, tendinţa spre meditaţia de coloratură lirică, o anume propensiune către „exotism”, nu în sens strict geografic. Aceste dimensiuni se manifestă când aglutinat, când în fuziune, ceea ce aduce un binevenit aer de diversitate stilistică. Paul Gorban şi-a găsit bine drumul în poezie, îi doresc să şi-l păstreze cât mai drept de acum încolo!

Liviu ANTONESEI

În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, Paul Gorban coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar şi reflecţii internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obişnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: „N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea”, ne anunţă cu sfiiciune onestă poetul, după care îşi înscenează viziunile similionirice complicate, când delectabile, când neliniştitoare, când gracile, când ponderoase. Dar chiar şi în cazul în care faţa aurorală a lirismului său se crispează deprimist, pânza freatică a discursului nu răbufneşte la suprafaţa poematică decât aburi mirosind a tămâie…

Emanuela ILIE

Poezia lui Paul Gorban este doldora de întâmplări şi de cuvinte, fiindcă e scrisă cu bucurie şi din plăcere. Tocmai de asta cartea sa are vitalitate şi emană o energie literară precum puţine „surate” o fac. E o poezie ca un pahar cu vin sec, roşu: chiar în timp ce îl bei, te tonifică, te tulbură, te revigorează. Lucrează cu spor în inima şi în mintea ta. Gorban e autentic, nu se chinuie să-şi găsească vorbele şi să le stoarcă, apoi, până iese din ele un lirism uscăţiv, căznit, ce abia se... ţine în viaţă. Iată că poezia poate să nu fie doar tristă, plângăcioasă, lividă la faţă şi cu ochii băgaţi în fundul capului, ci este şi ca o herghelie de cai liberi şi puternici.

Robert ŞERBAN

Aş vrea să-l acuz pe Paul Gorban de simbolism, de sinestezii incandescente, dar nu pot, pentru că îl văd limpede ca pe un romantic senin, clasicizant. Însă nici în insectarul cu romantici nu-l pot înţepa, pentru că are sprinturi suprarealiste. Ca să nu mai spun despre intertextualităţile postmoderne. Vizionar şi religios, trist şi bucuros, scriitorul nu oboseşte nicicând să fie versatil şi ubicuu. Minunat că se mai găsesc suflete atât de încrezătoare în personificare şi metaforă. Capabile să dialogheze cu Poezia ca şi cum aceasta ar fi o mamzelă delicată şi sturlubatică, totdeodată.

Felix NICOLAU

Despre un roman al timpurilor nostre. PERVERTIREA

Să vorbim despre poezie, poeţi şi cărţile lor

Un DEBUT mult aşteptat. Anton LASCU

Promo: Mişcarea în infinit a lui Grigore Vieru

Comenzile de carte se fac direct la editura Princeps Edit. detalii danielcorbu@yahoo.com

Inedit: Vasile IFTIME - O frontiera cat toate iernile noastre

Vasile Iftime este un poet talentat, versurile sale sunt pline de sensibilitate, de ludic, de imagine, de trăire. Mesajul său este direct şi profund, abundând în metaforă.Poemele sale merg la suflet, cântând şi încântă lectorul.

                                           Dinuţa Marin

 Poemele lui Vasile Iftime atrag atenţia prin expresivitate şi reflexie, discursul liric este unul intuitiv şi grav, ancorat în problematica umană. O lirică matură ce dă identitate poetului.                                                                                           

                                            Lucian Alecsa

Mai întâi si întâi, Vasile Iftime este un poet, un operator in sfera gândirii. Cărţile lui confirmă acest adevăr, ele conţin toate ingredientele unei lirici mature, pregătita sa dea identitate poetului, sa trezească interesul cititorului de poezie. Vasile Iftime, intre puţini poeţi de prin părţile locului, încearcă sa recupereze, si de multe ori  reuşeşte, in multe poeme, acea intuitiva si grava prezenta, comico-tragica, a concretului, a banalului,  a derizoriului inefabil

                                          Petruţ Pârvescu

 Vasile Iftime scrie o poeziei conjugale şi a iubirii tăinuite expunându-şi motivele care i-au creat stări poetice dezinvolte, dezinhibate, fireşti. Discursul limpede, uneori dezvelit până la nuditatea ideii conferă textelor lui Vasile Iftime transparenţa unor ferestre prin care priveşti sufletul poetului ca pe o fotografie din care poţi extrage timpul care le-a dat chip.

                                            Gellu Dorian 

Vasile Iftime scrie o poezie a tandreţei (conjugale) în care iubita are un statut in­cert (ca în poezia lui Arghezi), de promisiune amânată repetat, de fiinţă adorată, de întâlnire predestinată, de logodnică mistică, de soţie binecuvântată, de ideal dorit. Tonul este şi el modulat, cu inflexiuni diverse amintind de Cântarea Cântărilor, de Scrisorile portugheze ale Ma­rianei Alcoforado sau chiar de graţia epitalamurilor. De altfel, suavitatea este caracteristica acestei poezii, care atenuează cruzimile, caligrafiind idealist şi melancolic.Prin reluarea aceloraşi imagini, prin neistovita căutare (a iubitei, a certitudinii), prin disecarea stărilor lăuntri­ce, poetul exprimă continua trezie a iubirii. Este semni­ficativă dificultatea de a defini/de a comunica dragostea, dar şi teama de a nu pierde puritatea, pentru că dragostea miroase a Dumnezeu.

                                             Paul Aretzu

De unde până deunăzi poezia nu mai încăpea cuvintele, iată că un claustrofob ne asigură de contrariu. Inefabila poezie se dilată şi depăşeşte limitele vorbelor, oricât de numeroase. Şi totuşi Vasile Iftime foloseşte un lexic foarte bogat, convoacă în poezie tot felul de termeni, ca de exemplu formatul a5 (exist cel mult în format a5 – afirmă el) sau sms-ul. Această modalitate specifică telefoniei mobile e folosită pentru a se adresa îngerului care, la rândul lui, îi dă un bip amical. În finalul ultimului text din volum, autorul îşi indică numărul de telefon. Desigur pentru ca, eventual, şi alţi îngeri să-l poată contacta. Poezia lui Vasile Iftime e curat claustrofobă, agitată de limitarea în pagină (format a5, ce să facem!). Dacă porneşte într-o direcţie, putem fi siguri că va sfârşi în alta, ca şi cum ar ricoşa dintr-un obstacol nevăzut. Aceste devieri, la fotbal am spune că Vasile Iftime „joacă din prima”, fără preluare, sânt uneori atractive prin varietate şi (auto)ironie..                                     

                                               Horia Gârbea

  

Vasile Iftime este poet sută la sută, îşi stăpâneşte cu măiestrie discursul în acţiunea de demantelare a  propriei biografii. Poeziile sale deseori fals anecdotice, sunt adevărate holograme care odată decriptate relevă concreteţea vieţii din preajmă, un amestec de nimicnicie memorabilă şi de frumuseţe silnică.

                                             Adrian Alui Gheorghe

Iorga şi Iaşii

Sărbători cu lumină

Zon@ Literara ... botezul nr 3-4, 2012

Citeşte-ne sau vino alături de Zon@ Literară pe Facebook

Invitaţie la lectură: Revista Zon@ Literară Nr. 3-4, martie-aprilie 2012

descarca in calculator apasand

Click pe linkul de mai jos sau click dreapta + save as

http://dl.transfer.ro/transfer_ro-28mar-425a0b016c.zip

sau citeste de pe blog

Revista Zon@ Literara Nr 3-4 2012 Martie - Aprilie Pe Internet

Caz UMANITAR

Gabriela Tudorache, cu o voce atât de blândă de parcă n-ar fi una pământească, îşi începe povestea: "Viaţa s-a schimbat radical după instalarea bolii. Până atunci, eram un om care se putea odihni, puteam dormi o noapte întreagă, nu ştiam ce înseamnă durerile de cap. Eram altfel, mai veselă, mai energică. Acum sunt un om la 42 de ani, dar mă simt ca şi cum aş avea dublul vârstei."

De cinci ani, femeia poartă povara unui meningiom, adică a unei tumori cerebrale benigne care strangulează nervul optic şi creşte în fiecare an cu aproximativ 2-3 milimetri. Fără intervenţie chirurgicală, tumora duce la orbire. În ţară, nu există aparatura necesară pentru o astfel de operaţie de mare precizie şi fineţe, iar costurile în străinătate sunt foarte mari. Şi totuşi speranţă există: medicii din ţară i-au indicat Gabrielei Tudorache Institutul Internaţional de Neuroştiinţe (INI) din Hanovra, Germania, mai exact pe prof. dr. Rudolf Fahlbusch.

Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, "încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor".

Neputinţa bolii sau boala neputinţei

În luna septembrie a anului trecut, Gabriela a mers la o consultaţie la medicul german, venit în ţară pentru a ajuta şi alţi pacienţi, prilej cu care a fost programată pentru luna februarie a acestui an pentru operaţie în Hanovra. "Profesorul Fahlbusch mi-a spus că, în ciuda faptului că nu este o operaţie uşoară, o să fie o reuşită, pentru că nimeni nu a plecat de la dumnealui, operat fiind, şi să aibă probleme mai apoi. Parcă de atunci am prins curaj", povesteşte femeia. Doar că realitatea i-a întins o altă capcană care să-i distrugă şi bruma de speranţă pe care o căpătase. În ciuda eforturilor financiare, modesta familie Tudorache nu a reuşit să strângă cei 35.000 de euro, cât costă operaţia (fără cazare şi fără cele minim 20 de zile de şedere pentru controalele care se impun), preţul care trebuie plătit pentru ca mama lui Adrian, de 23 de ani, şi a lui Mihail Sebastian, de 13 de ani, să poată vedea din nou lumina zilei.

"Mă deranjează neputinţa din cauza banilor, că nu pot să fac operaţia şi să fiu şi eu un om normal. Din fericire, am fost din nou programată pentru operaţie, în luna iulie, anul acesta, până atunci sper să stopeze boala, să nu se agraveze, şi să reuşesc să strâng banii. Cel mai mult mă sperie că nu ştiu ce o să fie după operaţie. Doresc să-mi văd copiii crescând, să ştiu că sunt bine. După ce o să fac operaţia, următorul pas ar fi să merg să-i mulţumesc Domnului, că poate mă va ajuta, aşa cum m-a ajutat şi până acum", mărturiseşte cu lacrimi Gabriela.

"Nu îmi pierd speranţa"

Chiar dacă este bolnavă, femeia nu şi-a pierdut demnitatea. Blândă, deschisă, fără să-şi plângă de milă, Gabriela nu s-a izolat în durere, ci a deschis inimile multor oameni, sensibilizaţi de suferinţa ei. Datorită lor şi familiei sale găseşte în fiecare clipă puterea de a spera că într-o zi o să se bucure de lumină. Că o să vadă.

Până atunci, învaţă să se împace cu boala şi să tragă învăţăminte din această experienţă care i-a fost dat să treacă: "Mă rog foarte mult, merg la biserică, vorbesc cu preoţii. Dumnezeu ne mai dă şi încercări, ca să ne aducem aminte să preţuim ceea ce ni s-a dat.

Multă lume crede că a vedea este ceva normal, ca şi cum Dumnezeu ar trebui să ne dea neapărat lumina ochilor. Când vezi că ţi se poate lua, în câteva luni, un an, atunci preţuieşti foarte mult, îţi dai seama că nu mai contează nimic, chiar dacă poţi avea orice. Nu îmi pierd speranţa, pentru că îi am protectori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, pe Sfântul Nectarie, şi, de asemenea, pe Maica Domnului, căreia îi cer ajutorul neîncetat."

Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:

BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185

RO87RNCB0623123175680001 (RON)

RO60RNCB0623123175680002 (EUR)

SWIFT: RNCB RO BU

Titular cont Gabriela Tudorache. De asemenea, puteţi face donaţii online, însă mai multe detalii găsiţi pe blogul http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Invitatie la Lectura. Revista Feed Back nr. 1-2-3, 2012. Recomand in mod deosebit EDITORIALUL

Numarul 1-2-3 Feed Back 2012